Please install the Adobe flash player

Get Adobe Flash player

  • md
  • ru
  • en
  • fr
search

Prezentarea SSC

 

 
Arborele genealogic al poporului nostru are rădăcini puternice, cu amprente multidimensionale în registrele de stare civilă, care păstrează vii amintirile despre fiecare persoană, individualizînd-o în societate şi familie.
 
În Republica Moldova înregistrările de stare civilă  sunt efectuate organizat.
 
Monitorizarea procesului de întocmire a actelor de stare civilă şi asigurarea legalităţii acestuia se realizează prin grija unui singur organ al administraţiei de stat – Serviciul Stare Civilă al Ministerului Justiţiei.
 
Pe parcursul a cinci decenii de la constituire (11 ianuarie 1957), activitatea de stare civilă a fost orientată spre promovarea întîietăţii valorilor familiare în societate prin perfecţionarea cadrului legislativ, automatizarea actelor de stare civilă, completînd arhivele electronice de stat.
 
Trecut, prezent şi  viitor, iată pilonii care susţin realizarea plenară a potenţialului  Serviciului, valorificat  într-o activitate rodnică şi frumoasă.
 
 
File din istoricul Serviciului stare civilă
 
Este unanim acceptat azi că Starea civilă şi elementele ce o compun, reprezintă o primă sursă de informaţie în stat care face posibilă individualizarea cetăţeanului în societate şi familie.
 
Creaţie a biologiei sociale şi naturale, Starea civilă,  ca element inseparabil de personalitatea umană, este recunoscut din cele mai vechi timpuri, cunoscînd o dezvoltare puternic marcată de specificul social-politic al epocilor istorice.
 
O primă atestare a Stării civile, deşi foarte primitivă, datează cu 1 octombrie anul 1808. Începînd cu această dată istorică, la iniţiativa mitropolitului Moldovei Bănulescu Bodoni, care în conformitate cu Decretul lui Alexandru I, din 28 martie 1808, se bucura de calitatea de exarh al Sfîntului Senod al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei, a demarat procesul de ţinere a registrelor metricale.
 
Consolidarea stării civile în spaţiul moldovean a fost impulsionată prin adoptarea în anul 1832 a Regulamentului organic în Principatele române (Moldova şi Muntenia) au avut drept consecinţă consolidarea Stării Civile în spaţiul moldovean. Regulamentul instituia caracterul public al arhivelor, prin urmare importanţa actelor metricale, păstrate la arhivele bisericeşti, a fost recunoscută de autorităţile de stat.
 
Predecesorul actului de stare civilă, înscrisul metrical, se completa, de regulă, de către preotul care oficia ceremonia divină a botezului, căsătoriei religioase sau a decesului.
 
 
Înscris din registrul metrical
 
Registrele metricale structurate în trei compartimente, care conţinea informaţia privind:

a. naşterea: data naşterii, data botezului, prenumele de botez al nou-născutului, numele şi prenumele, religia, ocupaţia părinţilor şi naşilor de botez, statutul juridic al naşterii (născut în căsătorie sau în afara ei.);

b. căsătoria: numele şi prenumele, domiciliul, vîrsta, naţionalitatea şi religia  viitorilor soţi, data cununiei,  numele şi prenumele naşilor;

c. decesul: numele şi prenumele decedatului, sexul, starea civilă, vîrsta decedatului, data şi cauza decesului, ocupaţia

 
Registrele metricale se completau în două exemplare:

a. primul exemplar se depozita la arhiva Consistoriei (instituţie cu atribuţii administrativ-religioase şi judecătoreşti,  subordonată Arhiereului eparhial), constituită pentru prima dată, în spaţiul basarabean, sub tutela Mitropolitului Bănulescu Bodoni;

b. cel de-al doilea, se păstra în arhivele parohiilor.

 
Deşi administraţia ţaristă (1812) a durat mai mult de un secol, statutul de gubernie rusă care s-a menţinut pînă în 1917 nu a adus cu sine modificări esenţiale în ce priveşte conţinutul registrelor metricale, modalităţile de ţinere a acestora şi persoanele responsabile.
 
Chiar dacă registrele erau redactate în limba slavonă, iar „administraţia” bisericească a suferit modificări esenţiale, factorul religios şi-a păstrat vechile poziţii.
 
Extras din registrul metrical
 
În această perioadă se atestă o diversificare a atribuţiilor de stare civilă. Utilizarea extraselor din registrele metricale, a certificator de stare civilă a persoanei, a avizelor de naştere, a comunicărilor privind operarea modificărilor în înscrisele metricale denotă faptul că necesitatea identificării persoanei în spaţiu, timp şi familie exista deja în veacul XIX şi a precedat cu mult momentul instituţionalizării Stării civile.
 
Aviz de naştere
 
Transformările sociale, politice şi economice, determinate de unirea Basarabiei cu România în 1918, au impus adoptarea în 1923 a Constituţiei României, care consacra caracterul laic al actelor de stare civilă, recunoscînd în acelaşi timp şi atribuţiile organelor bisericeşti.
 
Şi numai prin Legea României din 25 februarie 1928 se realizează unificarea regimului juridic  al actelor stării civile pe întreg teritoriu al ţării.
 
Activitatea de stare civilă era desfăşurată de către ofiţerii stării civile din cadrul oficiilor de stare civilă (la nivel de comună- în cadrul primăriilor). Actele de stare civilă erau contrasemnate de notar, şeful serviciului.
 
Buletin de căsătorie
 
Registrele metricale au continuat să fie unicul izvor de studiu al istoricului evoluţiei rudeniilor de sînge şi al arborelui genealogic al poporului moldovean pînă în anii 30 ai sec. XX. Astfel, abia în prima jumătate a veacului XX, starea civilă, eliberată de povara sacralităţii, a fost trecută sub patronajul etatic şi supusă intervenţionismului juridico-normativ.
 
În regiunea din stînga Nistrului, începutul îndepărtat şi nesigur, dar care a constituit un prim pas în edificarea sistemului actual de stare civilă, a marcat anul 1925.
 
Odată cu proclamarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSSM) şi adoptarea în acelaşi an a Constituţiei RSSM, s-a accentuat necesitatea delimitării stricte a statului de biserică, instituindu-se obligativitatea caracterului pur laic al  actelor care proveneau de la stat. Prin consecinţă,  în această perioadă, s-au depus eforturi considerabile în vederea laicizării activităţii de înregistrare a actelor de stare civilă şi transmiterea acestor competenţe statului.
 
Cultura religioasă a poporului moldovean, precum şi tradiţiile încetăţenite de aproape un secol au fost factorii principali care au tergiversat procesul de laicizare rapidă a înregistrării actelor de stare civilă. Făcînd trimitere anume la aceste circumstanţe istorice, astăzi se explică existenţa în perioada 1930-1931 atît a actelor metricale (întocmite de reprezentanţii cultului religios) precum şi a actelor de stare civilă laicizate (întocmite de organele competente de stat).
 
În concluzie, starea civilă, ca instituţie juridică, este o invenţie relativ recentă.
 
Complexitatea precum şi impactul social al stării civile explică nenumăratele subordonări diferitor structuri de stat a organului responsabil de tutelarea acestei instituţii civile.
 
Iniţial, în 1944 au fost create birouri de stare civilă, care au fost subordonate Comisariatului Norodnic pe Treghile Dinăuntru a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Dirijarea activităţii birourilor teritoriale era înfăptuită de Secţia Actelor Stării Ţivile în cadrul Comisariatului nominalizat.
 
În anul  1946 Comisariatului Norodnic pe Treghile Dinăuntru a URSS a fost reorganizat în Ministerul pe Treghile Dinăuntru a URSS.
 
La 1 ianuarie 1957, în conformitate cu Hotărîrea Sovietului de Miniştri a URSS din 25 octombrie 1956 privind măsurile de îmbunătăţire a activităţii Ministerului pe Treghile Dinăuntru a URSS, atribuţiile de înregistrare a actelor de stare civilă au fost transmise Sovietelor locale de deputaţi, prin consecinţă organele de stare civilă ieşind din subordinea Ministerului menţionat.
 
Hotărîrea Sovietului de Miniştri a URSS din 25 octombrie 1956
 
În conformitate cu această Hotărîre, Sovietele locale de deputaţi erau obligate să contribuie la îmbunătăţirea activităţii secţiilor de înregistrare a actelor de stare civilă prin intermediul următoarelor mecanisme: recrutarea de specialişti competenţi, asigurarea condiţiilor de muncă dictate de specificul activităţii de stare civilă (încăperi, mobilier ş.a.), punîndu-se accentul pe dezvoltarea infrastructurii birourilor de înregistrare a actelor stării civile.
 
O următoare filă din istoria evoluţiei începe cu adoptarea Hotărîrii Sovietului de Miniştri al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) nr.7 la 11 ianuarie 1957 privind organizarea Biroului Republican al actelor de stare civilă.
 
Hotărîrea Sovietului de Miniştri a URSS din 11 ianuarie 1957
 
Prin hotărîre s-a decis organizarea creării Biroului republican al actelor de stare civilă şi atribuirea în componenţa lui a Arhivei republicane a actelor de stare civilă. La această etapă organul central de specialitate era reprezentat de 13 unităţi, dintre care 9,5 unităţi reveneau Arhivei republicane a actelor de stare civilă şi 3,5 unităţi  Biroului Republican al actelor de stare civilă.
 
Primele acte normative care reglementează raporturile juridice apărute în procesul înregistrării actelor de stare civilă şi prestării  serviciilor de stare civilă sunt: Codul căsătoriei şi familiei adoptat la 26 decembrie 1969 şi Hotărîrea  Sovietului  Miniştrilor  al RSSM din 20 aprilie 1970, nr. 54, "Despre aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă în RSS Moldovenească".
 
În această perioadă înregistrarea  actelor de stare civilă se efectua de către secţiile  de înregistrare  a  actelor de stare civilă ale comitetelor  executive  ale Sovietelor  raionale,  orăşeneşti  de  deputaţi  ai  poporului,  iar  în localităţile,  unde  nu  există asemenea organe, - de  către  comitetele executive  ale Sovietelor de orăşel, săteşti de deputaţi ai poporului în limitele competenţei lor.
 
Prin  p.4 din Hotărîrea Sovietului Miniştrilor al RSSM nr.452 din 30 decembrie 1970 cu privire la problemele organizării Ministerului Justiţiei al RSSM, Biroul republican al actelor de stare civilă a fost subordonat direct Ministerului Justiţiei al RSSM. Astfel, în sistemul administraţiei publice centrale, starea civilă era reprezentată de secţia notariat, înregistrarea actelor de stare civilă şi expertiză judiciară a Ministerului de Justiţie al RSSM.
 
Hotărîrea  Sovietului de Miniştri al RSSM din 30 decembrie 1970
 
Biroul naţional al actelor stării civile s-a reorganizat ulterior în Direcţia actelor de stare civilă pe lîngă Ministerul Justiţiei, iar mai tîrziu – în Direcţia principală de stare civilă a Ministerului Justiţiei.
 
Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.398 din 06 iunie 2001 cu privire la Departamentul Tehnologii Informaţionale, Ministerul Justiţiei va transmite toate subdiviziunile structurale ale Direcţiei principale stare civilă Departamentului Tehnologiei Informaţionale.
 
Adoptarea Hotărîrii Guvernului RM nr.1855 din 27 octombrie 2002 cu privire la organele de stare civilă ale Departamentului Tehnologii Informaţionale a constituit catalizatorul dezvoltării ascendente a sistemului organelor de stare civilă.
 
Începînd cu luna iunie 2001, Direcţia principală de stare civilă (redenumită în Direcţia generală stare civilă odată cu reorganizarea Departamentului Tehnologii Informaţionale, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.606 din 24 iunie 2005 cu privire la aprobarea structurii şi efectivului limită ale aparatului central al Ministerului Dezvoltării Informaţionale) şi subdiviziunile sale teritoriale vor cunoaşte o nouă eră în dezvoltarea sa ascendentă, marcată de politica de modernizare şi automatizare a activităţii de stare civilă.
 
Perioada anilor 2001-2007 se caracterizează prin realizări normative impunătoare. S-au depus eforturi considerabile în scopul creării cadrului juridico-normativ al înregistrării actelor de stare civilă în corespundere cu normele internaţionale din domeniu.
 
Astfel, la 26 octombrie 2000 a fost adoptat Codul familiei al Republicii Moldova; la 26 aprilie 2001 a fost adoptată legea RM nr. XV-100 privind actele de stare civilă şi la 21 ianuarie 2004 aprobată prin Ordinul nr.4 al Ministerului Dezvoltării Informaţionale  Instrucţiunea cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă.
 
La 26 iulie 2007, Parlamentul Republicii Moldova, a adoptat Legea nr. 203-XVI privind modificarea şi completarea Legii nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă (publicată în Monitorul Oficial nr.127-130/570 din 17 august 2007). Cea mai importantă modificare produsă de respectiva lege a constituit instituirea Serviciului Stare Civilă – instituţie publică cu statut de persoană juridică.
 
Ulterior, la 31 ianuarie 2008, Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărîrea nr. 82 (publicată în Monitorul Oficial nr.28-29 din 08 februarie 2008), a aprobat Regulamentul cu privire la Serviciul Stare Civilă.
 
În prezent, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 597 din 21 octombrie 2009, Serviciul Stare Civilă a revenit în subordinea Ministerului Justiţiei.
 
La etapa actuală, Serviciul Stare Civilă şi subdiviziunile sale teritoriale şi-au consolidat ferm poziţiile în cadrul instituţiilor statului, identificîndu-se ca un sistem în care predomină armonia, colaborarea şi tendinţă constantă de autoperfecţionare.
 
Actualizat la 01 februarie 2010
Autori: Elena Gajos, Ştefan Gajos şi
Natalia Amarfii.

 


Inapoi  
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
  • banner
voteaza
Rezultatele